Agricultura ecologică ca bun comun pentru protejarea resurselor de apă

În prezent, agricultura ecologică devine, de asemenea, un furnizor de bunuri publice, promovată de un număr tot mai mare de actori. Ea poate fi privită ca un „bun comun” care trebuie valorificat și dezvoltat prin angajamente colective de un tip nou, pe care ar fi bine să le cunoaștem mai bine. Au fost analizate două experiențe franceze în acest sens, motivate de preocuparea de a conserva captările de apă potabilă și susținute de autoritățile locale. Studiul arată că autoritatea locală intervine ca facilitator al unui proiect de dezvoltare teritorială. Aceasta acționează prin două pârghii complementare: controlul ofertei (terenuri și clădiri) și al cererii (catering colectiv). Deși eficacitatea din punct de vedere al mediului rămâne de demonstrat, proiectele se bazează pe o mobilizare colectivă în creștere și se dezvoltă în funcție de capacitatea lor de a se înmulți și de a se înrădăcina pe teritoriu. Apar noi moduri de guvernanță care ridică problema poziționării unei autorități locale în cadrul unor astfel de proiecte și cea a creării unor aranjamente instituționale mixte.