Leguminoasele în Europa secolului XXI: ce rol joacă acestea în sistemele agricole și alimentare actuale și viitoare? Care sunt noile provocări pentru cercetare?

Intensificarea agricolă începută încă din anii 1950 a dus, în ansamblu, la declinul culturilor de leguminoase, care reprezintă astăzi mai puțin de 3 % din culturile principale din Franța și Europa. Cu toate acestea, leguminoasele prezintă mai multe avantaje: (i) ca sursă de proteine vegetale pentru alimentația umană sau animală, (ii) ca plante care fixează azotul din aer, economisind astfel inputurile azotate, și (iii) ca culturi de diversificare în sistemele de cultivare. O analiză a sistemelor de producție a leguminoaselor cu semințe și furajere din Franța arată că diferiții factori care frânează integrarea acestor culturi țin de un proces de „blocare” a regimului socio-tehnic agricol dominant. Cu toate acestea, leguminoasele ar putea juca un rol major în tranziția agroecologică către sisteme agricole, alimentare și energetice mai durabile. O abordare economică care utilizează abordarea pe mai multe niveluri a teoriei tranzițiilor a permis identificarea unor căi de deblocare a producției de leguminoase. În lumina acestei analize, au fost identificate patru mari grupe de întrebări de cercetare, referitoare la (i) analiza blocajelor și identificarea pârghiilor de tranziție către sisteme care integrează mai multe leguminoase, (ii) identificarea unor piețe de desfacere noi și diversificate pentru leguminoase într-un lanț alimentar durabil, (iii) evaluarea și îmbunătățirea serviciilor ecosistemice furnizate de leguminoase la scara sistemelor de cultură și a teritoriilor, și (iv) optimizarea gestionării culturilor de leguminoase într-o abordare globală de intensificare ecologică.