Pășunile permanente din Franța, în centrul provocărilor agricole și de mediu: noi repere pentru o gestionare mai bună

Pășunile permanente, care reprezintă peste 30 % din suprafața agricolă utilă (SAU) a Franței, sunt sursa a numeroase provocări în domeniul agricol, al producției, al economiei sistemelor de creștere a animalelor și al mediului, având un impact pozitiv și recunoscut asupra calității apei, a biodiversității și a peisajelor. Cu toate acestea, trebuie să constatăm că aceste suprafețe nu au încetat să se reducă de mulți ani. Deși cauzele țin în primul rând de evoluția structurilor de creștere a animalelor, un alt motiv îl reprezintă lipsa de cunoștințe a tehnicienilor cu privire la potențialul acestor suprafețe, adesea considerate dificil de gestionat, sensibile la capriciile climatice și puțin productive. În scopul îmbunătățirii cunoștințelor cu privire la aceste provocări, între 2008 și 2011 a fost realizat un studiu național menit să ofere tehnicienilor repere pentru diagnosticarea și gestionarea acestui tip de pajiști. În total, peste 40 de instituții de cercetare, dezvoltare și învățământ, repartizate pe întreg teritoriul țării, au fost mobilizate într-un studiu care a cuprins peste 1 300 de parcele repartizate în 80 de exploatații, urmată de monitorizarea aprofundată a 190 de parcele pe parcursul a doi ani și de analiza a peste 4 000 de eșantioane. Acest studiu amplu oferă astăzi referințe foarte complete, pentru o gamă largă de contexte de câmpie și de semimunte, privind modul de utilizare, potențialul furajer (producție, valoare alimentară) și potențialul de mediu al pajiștilor permanente franceze. Acesta a permis elaborarea unei tipologii, limitată la 19 tipuri, care constituie astăzi un instrument ușor de accesat, util în procesele de diagnosticare agro-ecologică. Toate rezultatele obținute în cadrul acestui studiu au fost reunite într-o lucrare de sinteză intitulată: „Pajiștile permanente: referințe pentru valorificarea diversității lor”.