Micotoxine: care sunt progresele științifice în vederea unei mai bune gestionări a riscurilor?

Una dintre componentele esențiale ale calității sanitare a cerealelor constă în controlul riscului de contaminare a boabelor cu micotoxine. Aceste micotoxine sunt asociate în principal cu prezența speciilor fungice din genurile Aspergillus, Penicillium și Fusarium. Fiind molecule deosebit de stabile și rezistente la procesele agroalimentare, micotoxinele se regăsesc în produsele finite. În Europa, micotoxinele produse de Fusarium sau fusariotoxinele (și în special trichotecenele de tip B) se află în centrul preocupărilor sectorului cerealier, datorită apariției lor frecvente și a multiplelor efecte toxice asociate acestora. Progresele semnificative înregistrate în ultimii ani au condus la identificarea și ierarhizarea factorilor agronomici care sporesc riscul de contaminare a cerealelor. Cu toate acestea, aceste cunoștințe nu au permis definirea unor strategii suficient de eficiente pentru a certifica respectarea limitelor reglementare stabilite începând cu anul 2006. Definirea acestor strategii nu va putea fi realizată fără o cunoaștere aprofundată a diversității agenților toxinogeni, dar și a mecanismelor de producție și de reglare a biosintezei acestor metaboliți toxici. Prin generarea de noi indicatori mai adecvați (i) pentru a favoriza dezvoltarea unor instrumente agronomice de predicție și/sau de control al contaminărilor și (ii) pentru a permite o mai bună evaluare a riscului micotoxic asociat prezenței fusariotoxinelor, studiile desfășurate de diferitele laboratoare ale INRA au ca obiectiv să răspundă provocărilor economice, toxicologice, dar și de natură normativă pe care le ridică acești contaminanți.