Importanța pajiștilor cultivate cu mai multe specii în contextul sistemelor de policultură și creștere a animalelor

Pajiștile multispecifice (PMS) sunt din ce în ce mai utilizate, datorită beneficiilor agronomice care li se atribuie. Cu toate acestea, compoziția vegetală, condițiile de mediu și de gestionare care permit obținerea beneficiilor agronomice potențiale ale PMS, precum și natura acestor beneficii, rămân de determinat, în funcție de obiectivele de producție și de durata în rotațiile de culturi. Corpusul de date experimentale recente privind pajiștile însămânțate confirmă interesul PMS. Asociațiile de graminee și leguminoase permit adesea menținerea productivității și îmbunătățirea valorii nutriționale, concomitent cu o reducere a fertilizării cu azot. Amestecurile de graminee prezintă avantaje reale în ceea ce privește productivitatea anuală, dar acestea sunt mai puțin sistematice. În plus, PMS permit o mai bună regularitate a producției intraanuale, o mai bună durabilitate pe termen lung și o mai bună reziliență. Într-un context de policultură cu creșterea animalelor, alegerea speciilor trebuie adaptată în funcție de obiectivele privind durata de viață a pajiștilor. PMS-urile permit, de asemenea, combaterea buruienilor. Analiza detaliată a proceselor de competiție și de facilitare între speciile din amestec permite orientarea alegerii combinațiilor de diversitate. Interesul manipulării diversității intraspecifice, complementară diversității la nivel de specie, rămâne de precizat.