Sistemele de pășuni eficiente din regiunea Bocage din Vendee: o alternativă pentru o dezvoltare agricolă durabilă?

Începând cu perioada postbelică, creșterea productivității muncii în sistemele de creștere a bovinelor lactate din regiunea Bocage din Vendee s-a bazat, încă din anii 1950, pe specializare și pe creșterea producției de lapte pe hectar și pe lucrător. Pășunatul a fost redus considerabil, în favoarea utilizării furajelor stocate, în special a silozului de porumb. Începând cu 1990, unii agricultori au dezvoltat sisteme de producție bazate pe culturi erbacee, inspirate de modelul breton al lui André Pochon și bazate în mare măsură pe pășunatul pe pajiști temporare cu asocieri de graminee și leguminoase. Adaptate de grupuri de crescători la specificul pedoclimatic al regiunii, aceste sisteme inovatoare favorizează crearea unei valori adăugate ridicate prin reducerea semnificativă a consumului și se înscriu în contracurentul modelului predominant de dezvoltare agricolă din regiune. Acest articol se concentrează asupra condițiilor de apariție și asupra funcționării diferitelor sisteme de producție din regiune și demonstrează, prin compararea rezultatelor lor economice, că aceste sisteme de pășunat, care țin de agroecologie, sunt intensive în ceea ce privește crearea de bogăție și generează un venit ridicat pe hectar și pe lucrător, fiind mai puțin dependente de subvenții.