Învățarea autonomiei în sistemele de policultură și creștere a vacilor de lapte

Sistemele autonome de policultură și creștere a animalelor prezintă numeroase avantaje agroecologice. Acest studiu își propune să înțeleagă și să formalizeze funcționarea sistemelor autonome de policultură și creștere a animalelor, precum și construirea lor progresivă pornind de la situații care implică utilizarea unor resurse externe. Analizăm evoluția practicilor agricole pe parcursul tranziției din perspectiva agricultorului: o formalizăm ca o transformare a activității de muncă a acestuia. Prezentăm analiza a patru sisteme diversificate de policultură și creștere a animalelor care au evoluat către autonomie. Agricultorii care practică policultura și creșterea animalelor în mod autonom gestionează noi entități, care variază în funcție de fiecare agricultor: autonomia alimentară a turmei, autonomia în ceea ce privește paiele, sănătatea animalelor, echilibrul alimentar al turmei...Aceștia acționează mobilizând noi cunoștințe și noi indicatori dobândiți pas cu pas pe parcursul tranziției. Dezvoltarea acestor noi moduri de a gândi și de a acționa s-a realizat prin mobilizarea diferitelor resurse, dintre care unele sunt comune celor patru ferme studiate. În ciuda acestor resurse comune, modul de funcționare al celor patru ferme este foarte particular: această particularitate rezultă din necesitatea relocalizării activității agricole în cadrul acestor sisteme. Relocalizarea se bazează pe redescoperirea și mobilizarea resurselor interne ale sistemelor, fără a recurge la inputuri externe. Majoritatea resurselor interne se află la interfața dintre culturi și creșterea animalelor.