Sistemele de policultură și creștere a animalelor pentru o valorificare optimă a azotului

Sistemele de producție agricolă s-au intensificat, specializat și concentrat în mod semnificativ în cadrul unor teritorii care, la rândul lor, s-au specializat puternic. Această evoluție a răspuns unei logici economice într-o perioadă caracterizată de prețuri scăzute ale energiei și în care problemele de mediu erau ignorate. Astăzi, aceste teritorii se confruntă cu degradarea ecosistemelor lor, manifestată prin afectarea calității apelor și a solurilor sau prin sărăcirea biodiversității. În special, decuplarea între animale și suprafețele agricole conduce la emisii semnificative de azot reactiv. Sistemele de policultură-creștere a animalelor oferă oportunități de creștere a eficienței utilizării azotului în cadrul ecosistemelor agricole, prin optimizarea interacțiunilor ecologice și a reciclării elementelor, precum și prin orientarea sistemelor de producție către valorificarea resurselor regenerabile. Acest articol studiază posibilitățile de dezvoltare a unei policulturi-creștere inovatoare care să permită limitarea utilizării îngrășămintelor minerale sintetice prin utilizarea pe scară largă a leguminoaselor și prin reciclarea efluenților din creșterea animalelor, precum și conservarea azotului în cadrul sistemelor prin alegerea unor rotații care includ pajiști sau alte culturi furajere. Aceste complementarități între producția animală și cea vegetală trebuie căutate la diferite niveluri de organizare, de la nivelul exploatației, la grupul de exploatații care interacționează, până la scara teritorială sau chiar națională.