Ecofiziologia și genetica toleranței la secetă la floarea-soarelui

Seceta este un factor de stres cu multiple fațete, care se manifestă la diferite niveluri de organizare ale plantei prin răspunsuri adaptative determinate de caracteristicile genotipului. Dezvoltarea unor instrumente de modelare a comportamentului genotipurilor în diverse scenarii climatice este esențială pentru a identifica genotipurile cele mai adaptate la o resursă de apă din ce în ce mai rară. Care sunt cunoștințele ecofiziologice și genetice care trebuie valorificate pentru a dezvolta astfel de instrumente în cazul floarea-soarelui? După prezentarea principalelor procese de control biologic al stării hidrice a plantei și a factorilor moleculari determinanți ai toleranței la secetă, articolul prezintă cele mai relevante rezultate din literatura de specialitate pentru a ilustra această abordare de cercetare pusă în aplicare în cadrul programului „Tournesol 2010 ”.