Gestionarea culturilor de leguminoase pentru îmbunătățirea eficienței energetice și reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul culturii și al exploatației agricole

Acest articol prezintă rezultatele recente ale măsurătorilor de protoxid de azot efectuate pe două leguminoase: mazărea proteaginoasă de iarnă și trifoiul alb în asocierile cu graminee de pajiște. Mazărea, în comparație cu alte culturi de suprafață în condiții pedoclimatice identice, generează emisii foarte reduse de N₂O, atât pe durata ciclului său de cultură, cât și în lunile care urmează recoltării. Emisiile măsurate pe pajiști care conțin trifoi alb sunt similare, indiferent de procentul de trifoi din pajiște, fie că este de 35% sau de 19%, adică 6,6 și, respectiv, 3,2% din materia uscată recoltată. Emisiile par să fie mai mult legate de aporturile de azot realizate, deși provin în principal din rezerva de azot a solului. În cadrul GC, la scara exploatațiilor „tip”, introducerea leguminoaselor are un efect benefic asupra bilanțurilor energiei neregenerabile (ENR) și ale schimbărilor climatice (CC), indiferent dacă sunt cultivate în cultură pură sau în asocieră cu o cereală. În sistemul de pășuni, bilanțurile sunt ușor pozitive între sistemele intensive (35 % porumb) și cele extensive (puțin porumb și mai multă iarbă cu leguminoase) în ceea ce privește impactul asupra CC. Se obține un câștig semnificativ (27%) în ceea ce privește bilanțul ENR, în favoarea sistemelor extensive.