Copacul și înrădăcinarea sa

Acest capitol prezintă stadiul actual al cunoștințelor privind ancorarea și sistemul radicular al arborilor forestieri, având ca exemplu principal pinul maritim din solurile din Landes. Calitatea ancorării depinde de proprietățile sistemului radicular al speciei (arhitectura și proprietățile mecanice ale lemnului), de modul de plantare și de sol. Sistemul radicular are o capacitate puternică de adaptare la stimulii mecanici generați de solicitări externe, cum ar fi, de exemplu, vântul. Fiecare tip de rădăcină are un rol specific în ancorare, care depinde de poziționarea sa față de vântul dominant. Pinul maritim tânăr are un sistem radicular pivotant, iar pinul matur are un sistem cu mai multe pivoturi, acestea fiind cele mai stabile tipuri de înrădăcinare în sol nisipos. Din punct de vedere mecanic, rădăcina pivotantă unică, de pe care pornesc rădăcinile ramificate, poate fi comparată cu un țăruș ancorat în sol, în timp ce sistemul cu mai multe rădăcini pivotante constituie o cușcă care reține o masă mare de sol, fiind, de asemenea, ancorată de partea distală a rădăcinilor ramificate care poartă rădăcini pivotante secundare. Această cușcă delimitează un volum sol-rădăcină care poate cântări câteva tone și care constituie, prin urmare, un factor important de ancorare. Pinul maritim tânăr este mai puțin stabil dacă nu are un pivot gros, lung și vertical. Pinul maritim produce puține rădăcini oblice; în plus, nu se ramifică spontan și nu regenerează rădăcini pe părțile deja formate. În consecință, dacă la vârsta de 10 ani arborele nu a format o coroană omogenă de rădăcini de întindere, va avea o ancorare radiculară mai puțin eficientă în stadiul adult, cu o structură incompletă. Într-adevăr, fără rădăcini de întindere nu se pot forma pivoturi secundare. Pinul maritim se adaptează puternic și eficient la adâncimea solului disponibilă și la vântul dominant. Această adaptare sporește stabilitatea, deoarece, în regimul atlantic, furtunile suflă, în general, în aceeași direcție cu vânturile dominante (O'Cinnéide 1975). Selecția naturală pare să fi conferit proveniențelor franceze din vest și din Corsica capacitatea de a dezvolta o arhitectură radiculară care asigură o mai bună stabilitate a arborelui, ceea ce nu ar fi cazul pentru proveniențele spaniole și nord-africane. Pinul maritim are, așadar, potențialul de a dezvolta un sistem radicular care îi asigură o bună stabilitate relativă în toate solurile din Landes; cu toate acestea, este foarte sensibil la orice factor care poate perturba această dezvoltare, în special la toate operațiunile silvice de plantare. Și are ace în timpul iernii.