Efectele dinamicii practicilor agricole în timpul tranziției către agricultura ecologică asupra vegetației pajiștilor permanente

Obiectivul acestui studiu este de a determina impactul practicilor agricole în timpul tranziției către agricultura ecologică asupra compoziției vegetației erbacee din pajiști, ținând cont de practicile anterioare aplicate pe aceste parcele. Consecințele practicilor sunt evaluate pe baza caracteristicilor taxonomice (bogăție, diversitate și echitabilitate specifice), funcționale (bogăția în atribute ale proprietăților funcționale pentru fiecare proprietate) și agronomice (valoarea pastorală) ale vegetației. O tipologie a pajiștilor bazată pe practicile aplicate pe parcursul a șase ani (5 înainte de începerea conversiei și 1 după) ne-a permis să stabilim 3 clase: una care cuprinde parcele supuse, în general, la două cosiri anuale, alta cu parcele cu o intensitate ridicată de pășunat și ultima cu parcele în care se aplică practici diversificate. În această lucrare arătăm că parcelele cosite și slab fertilizate prezintă o bogăție specifică superioară celorlalte (23,2, 16,9 și, respectiv, 17 specii), dar o valoare pastorală mai scăzută (45,9, 66,8 și, respectiv, 68,6). Aceste parcele cosite prezintă, de asemenea, o diversitate funcțională superioară celorlalte pentru două proprietăți studiate: modul de dispersie a semințelor și strategia de stabilire conform lui Grime. Parcelele cu practici diversificate au o vegetație mai diversificată din punct de vedere funcțional. În cele din urmă, practicile nu explică singure diferențele de vegetație. Presupunem că dinamica vegetației în urma conversiei la agricultura ecologică abia a început și că caracteristicile peisajului influențează, de asemenea, compoziția taxonomică și funcțională a matricei de pajiști.