Creșterea autonomiei alimentare prin pășunat și hrănire

Herbivorele depind în principal de pășunat și de hrănirea suplimentară pentru alimentația lor. Autonomia furajeră depinde de o estimare precisă a suprafețelor disponibile pentru pășunat și cosit. Valorile orientative privind suprafața pe unitate de animal (UGB) ajută la echilibrarea aprovizionării și a consumului, în funcție de anotimpuri. Primăvara, se recomandă o suprafață de 30 ares/UGB, vara de 45 ares/UGB, iar toamna de 50 ares/UGB, pentru a menține calitatea ierbii și a evita degradarea pășunilor. Acești indicatori variază în funcție de specie, gabarit, stadiul fiziologic și nivelul de producție animală, în special în cazul vacilor de lapte, a căror valoare UGB variază între 1,08 și 1,59, în funcție de producție și de nivelul de suplimentare a hranei.