Caracterizarea fenotipică și genotipică și analiza corelației unui panel de diversitate a mazărei (Pisum sativum L.)

S-au efectuat caracterizări fenotipice și genotipice pentru a evalua ereditabilitatea, variabilitatea și stabilitatea randamentului de semințe al genotipurilor de mazăre utilizate în ameliorare, în vederea extinderii suprafeței de producție a mazărei. Un panel european de diversitate a mazărei, incluzând genotipuri din America de Nord, Asia și Australia, alcătuit din soiuri, linii de ameliorare, mazăre și soiuri locale, a fost examinat în 2019 și 2020 în Serbia și Belgia, utilizând un plan experimental cu blocuri augmentate. Cea mai mare ereditabilitate a fost înregistrată pentru greutatea la o mie de semințe; cel mai mare coeficient de variație a fost pentru randamentul de semințe. Cea mai mare corelație pozitivă a fost între numărul de semințe pe plantă și numărul de păstăi pe plantă; cea mai mare corelație negativă a fost între randamentul de semințe și conținutul de proteine. Gruparea ierarhică a separat germoplasma de mazăre în funcție de utilizare și tip. Diferitele grupări obținute prin analiza componentelor principale pentru soiurile locale, liniile de ameliorare și soiurile, precum și pentru tipurile de mazăre furajeră, de grădină și uscată, confirmă faptul că a existat o scădere evidentă a similitudinii dintre genotipuri, ceea ce poate fi explicat prin scopurile lor diferite. Ameliorarea mazărei ar trebui să se concentreze pe trăsături cu ereditabilitate constantă și cu un efect pozitiv asupra randamentului de semințe la selectarea genotipurilor cu randament ridicat, precum și pe facilitarea unei utilizări mai largi a mazărei în diverse sisteme de producție agricolă.