Gestionarea pășunilor bogate în plante aromatice și faună

Tunderea și îndepărtarea resturilor de iarbă sunt esențiale pentru gestionarea pajiștilor bogate în plante și faună. Regimul de tundere, inclusiv momentul, frecvența și înălțimea de tundere, influențează diversitatea plantelor, structura solului și hidrologia. Îndepărtarea resturilor de cosit reduce conținutul de substanțe nutritive, în special azotul și potasiul, ceea ce este benefic pentru plantele cu creștere lentă și pentru faună. O frecvență mai mare a cositului favorizează sărăcirea solului și reduce concurența din partea ierburilor, ceea ce duce la o mai mare biodiversitate. Viața solului este susținută de materia organică provenită din rădăcini și din materialul în descompunere, ceea ce îmbunătățește structura solului și întărește capacitatea de stocare a apei. Tunderea la o presiune adecvată asupra solului previne deteriorarea structurii acestuia. Această practică este esențială în transformarea pajiștilor sărace în specii în ecosisteme bogate în biodiversitate.