Sisteme de pășunat care sporesc autonomia proteică prin gestionarea furajelor

Acest studiu evaluează sistemele de pășunat autonome din punct de vedere proteic în opt ferme de lapte din regiunile Pays de la Loire și Bretania (2015–2016), în care porțiunea principală de furaje conține mai puțin de 20 % siloz de porumb. Sistemele au acordat prioritate utilizării ierbii, eficienței veniturilor și performanței de mediu. Suprafețele fermelor au variat între 33 și 192 ha, cu o producție medie de lapte de 7.000 litri/ha SFP. Strategiile cheie au inclus pășunatul în spații închise, pășunatul rotativ, utilizarea redusă a concentratelor și integrarea silozului de leguminoase. Gestionarea sezonieră a optimizat utilizarea furajelor: iarna (50 % iarbă conservată), primăvara (tăiere întârziată, aporturi reduse), vara (pășunat cu efectivul, concentrate minime) și toamna (pășunat prelungit, fertilizare țintită). Rezultatele arată sisteme viabile și durabile în condiții de constrângeri energetice și proteice.