Gestionarea tăierii în cazul bolii trunchiului viței de vie

Practicile de tăiere sunt esențiale pentru prevenirea bolilor trunchiului viței de vie (GTD), întrucât rănile constituie puncte de infectare primare pentru ciupercile provenite din resturi vegetale, vițe cu simptome sau țesut necrozat. Sistemele Guyot dublu prezintă rate de infectare de 15–20%, în timp ce sistemele în cupă, Robot și cordon au o incidență aproape de zero. Lăstarii mai scurți și tăierea în formă de ramură scurtă cresc riscul de uscare cauzată de Esca și Eutypa. Tăierea în timpul vremii uscate și în apropierea înmuguririi reduce expunerea la spori și îmbunătățește vindecarea rănilor. Tăierea la începutul toamnei scade ratele de infecție în comparație cu cea de la sfârșitul iernii. Resturile vegetale rămân infecțioase până la 42 de luni și trebuie gestionate prin măcinare, ardere sau compostare. Protecția rănilor folosind mastic, fungicide sau agenți biologici precum *Trichoderma* spp. sau chitosan poate dura până la 8 luni. Tehnici precum Guyot-Poussard și tăierea dublă reduc infecția, dar cresc costurile. Tăierea minimă reduce forța de muncă și riscul de infecție, îmbunătățind în același timp calitatea strugurilor. Strategiile integrate — sincronizarea, controlul resturilor vegetale, tratarea rănilor și practicile culturale — sunt esențiale pentru gestionarea durabilă a GTD.