Beneficiile silozului de trifoi roșu și gestionarea acestuia pentru rumegătoare

Trifoiul roșu (Trifolium pratense) fixează azotul prin simbioza cu Rhizobium, sporește biodiversitatea și oferă furaje bogate în proteine pentru rumegătoare. Cu toate acestea, persistența sa în pajiștile boreale este limitată, durata de viață fiind adesea mai mică de doi ani. În Europa de Nord, este de obicei amestecat cu ierburi precum timoteiul, dar nevoile nutriționale diferite și perioadele de recoltare diferite complică gestionarea. Cultivarea lor în culturi pure și combinarea lor în rații mixte totale îmbunătățește echilibrul alimentar și reduce supraalimentarea cu nutrienți. Conținutul ridicat de calciu și proteine brute al trifoiului roșu este benefic pentru vacile de lapte cu randament ridicat, dar crește riscul de febră de lapte la vacile în perioada de repaus. Însilozarea corespunzătoare necesită aditivi de acid formic datorită conținutului scăzut de substanță uscată și capacității ridicate de tamponare. O ofilire atentă este esențială pentru a preveni sfărâmarea frunzelor. În climatele umede, conținutul scăzut de substanță uscată duce la o producție ridicată de efluenți, necesitând o eliminare adecvată pentru a preveni daunele asupra mediului. Strategiile de gestionare includ evitarea îngrășămintelor cu azot, amânarea primei cosiri, reducerea cosirilor de vară și utilizarea rotației culturilor. Proiectul OptiPalko (grantul Horizon 2020 nr. 101000770) sprijină utilizarea durabilă a trifoiului roșu în nordul Finlandei.