Agroforesteria în cadrul PAC și al planurilor climatice ale Spaniei

Planul strategic al PAC din Spania definește agroforesteria la nivel național și prezintă mecanismele de monitorizare și sprijin pentru regiunile autonome. Acesta stabilește praguri pentru densitatea arborilor pe terenurile arabile (sub 100 de arbori/ha) și utilizează teledetecția și coeficienții de eligibilitate pentru pășunat în cazul pășunilor permanente. Se aplică nouă cerințe de condiționalitate, dintre care trei sunt direct relevante pentru agroforesterie: menținerea caracteristicilor peisajului, conservarea proporției de pășuni permanente și interzicerea conversiei pășunilor în siturile Natura 2000. Schema ecologică include nouă măsuri, dintre care șase potențial legate de agroforesterie, în special în ceea ce privește pășunatul extensiv și acoperirea vegetală. Cel puțin 13 din cele 28 de măsuri de investiții și de agromediu-climă sunt aplicabile, două dintre acestea menționând în mod explicit agroforesteria. Măsurile de agroforesterie sunt active în 10–11 regiuni, iar toate au implementat cel puțin patru măsuri relevante. Sistemul SIGPAC din Spania este cel mai cuprinzător și mai deschis din Europa, integrând parcelele agricole și forestiere, cu categorii distincte pentru pășuni cu arbori și pășuni cu arbuști, permițând monitorizarea de înaltă rezoluție a acoperirii cu arbori. Acest lucru sprijină urmărirea indicatorilor PAC precum R.17 (împădurire subvenționată), 0.16 (plăți de întreținere) și 1.21 (caracteristici ale peisajului). Spania are cea mai mare suprafață agroforestieră din UE – aproximativ 8 milioane de hectare de dehesa – dar și „deșerturi de copaci” extinse în zonele cu presiune ridicată, în special în provincii precum Valladolid (92,8 % hectare fără copaci). Punctele forte ale țării includ integrarea detaliată a datelor SIGPAC, agroforesteria la scară largă și o literatură științifică solidă privind beneficiile climatice, inclusiv reducerea incendiilor forestiere, protecția solului și reglarea hidrologică.