Fenologia și optimizarea protecției împotriva moliei mărului

În sud-estul Franței, o mare majoritate a populațiilor de molie a mărului a dezvoltat rezistență la majoritatea insecticidelor chimice utilizate. Mecanismele de rezistență implicate au însă efecte secundare asupra fenologiei acestei insecte. În comparație cu indivizii sensibili, dezvoltarea larvară mai lentă la indivizii rezistenți stă la baza segregării lor fenologice, adică a unei întârzieri semnificative a datelor de apariție a acestora pe parcursul sezonului. În plus, o tendință crescută spre diapauză la larvele rezistente din a doua generație se traduce printr-o abundență mai mare de indivizi sensibili în cadrul ultimei dintre cele trei generații anuale de molii ale mărului din această regiune. Din perspectiva protecției durabile în pomicultura fructiferă, luarea în considerare a acestei evoluții calitative a fenologiei carpocapsei în cadrul acestor populații mixte (sensibile/rezistente) reprezintă o miză importantă. Analiza și înțelegerea acestui fenomen au permis elaborarea unui model fenologic care descrie în mod distinct evoluția sezonieră a populațiilor sensibile și rezistente de carpocapse. Cercetările noastre ar putea contribui astfel la definirea unor noi strategii de gestionare a populațiilor și a rezistențelor, grație unui nou instrument de sprijin în luarea deciziilor privind distribuția temporală a diferitelor mijloace de combatere disponibile.